M-am trezit de dimineata si am marait un "te iubesc" fara sa mai simt nimic... EL bineinteles ca a raspuns cu ochii intredeschisi: " si eu te iubesc..."Nu mai simtim nimic si ne e greata, vomitam...
Si cand vine seara se trezesc monstrii constiintei si ne intrebam daca nu cumva suntem prea egoisti, prea fericiti, prea patetici, daca nu cumva am daruit tot si nu mai avem ce sa daruim...daca asta e tot si nu exista mai mult si vomitam...
Ne linistim mintindu-ne in continuare ca asta nu e tot si continuam sa vomitam.
Sa fie oare rasfatul ca acum avem totul si nu mai stim sa apreciem. Inainte nu stiam decat sa ne ascundem intr-un col si sa ne sfasiam de durere, sa ne victimizam ca nu avem fericirea si acum ne provoaca greturi...
Si acum hidoasele fantasme ale fericirii ne urmaresc si tot nu putem fi pe deplin fericiti. Dar oare fericirea inseamna iubire???
Am incercat sa adorm si am simtit ca ma descompun, ca fiecare bucata de carne aluneca scarbos de pe oase si setransforma in voma...
Sunt fericita iubesc si sunt iubita,nu putem sta unul fara celalalt, si ne alintam, si ne strangem in brate ,si respiram in acelasi ritm... ne iubim !!! GRETOS
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Subscriu!
RăspundețiȘtergere:)
Ștergerecitind finalul...am zambit
RăspundețiȘtergeremultumesc ca mi-ai furat un zambet,azi,intr-o zi extrem de nefericita!
imi place stilul tau de a scrie :)
multumesc frumos !!! inseamna mult pentru mine sa stiu ca cineva isi pierde doua minute din viata sa asculte ce am eu de spus. cred ca ar trebui sa foloseasca mai multa lume maniera asta de a se exterioriza , eu o gasesc minunata si mereu ajuta.
Ștergere