Desigur cu totii strangem dealungul anilor cativa "fluturi" si cateva "furnici" pe care altii le-ar numii "regrete".Unii reusesc sa le lase in urma si sa aseze peste ele doar amaraciunea uitarii si praful desprins de pe "pantoful" obosit si tocit mult prea devreme. Pe cand altii , printre care ma aflu si eu , aleg sa le inchida intr-o caseta veche de lemn , alaturi de umbra amintirii , un colt de zambet si umiditatea obrazului strabatut de prea multi "ciorchini de sare". Caseta care, de azi inainte o sa zaca alaturi de "clipe" in "camaruta secreta " a vidului numit "suflet". E singurul loc unde le poti pastra in siguranta fara ca absolut nimeni sa nu le deranjeze vreodata. Odata inchisa poarta, cheia dispare pentru totdeanuna . Nimeni , nici macar tu insuti nu le mai poti scoate de acolo... Timpul nu exista in aceasta "camaruta" , ea dainuie in eternitate la fel ca si sufletul...
