Desigur cu totii strangem dealungul anilor cativa "fluturi" si cateva "furnici" pe care altii le-ar numii "regrete".Unii reusesc sa le lase in urma si sa aseze peste ele doar amaraciunea uitarii si praful desprins de pe "pantoful" obosit si tocit mult prea devreme. Pe cand altii , printre care ma aflu si eu , aleg sa le inchida intr-o caseta veche de lemn , alaturi de umbra amintirii , un colt de zambet si umiditatea obrazului strabatut de prea multi "ciorchini de sare". Caseta care, de azi inainte o sa zaca alaturi de "clipe" in "camaruta secreta " a vidului numit "suflet". E singurul loc unde le poti pastra in siguranta fara ca absolut nimeni sa nu le deranjeze vreodata. Odata inchisa poarta, cheia dispare pentru totdeanuna . Nimeni , nici macar tu insuti nu le mai poti scoate de acolo... Timpul nu exista in aceasta "camaruta" , ea dainuie in eternitate la fel ca si sufletul...
da...."caseta veche de lemn" e din ce in ce mai apasatoare pe sufletul meu...
RăspundețiȘtergeredraga mea :) am auzit eu din batrani ca lemnul e mai greu daca il "uzi"... poate ar fii cazul ca il mai lasi la soare si uite asa sa mergi mai departe si sa fie totul si mai usor. te iubesc si imi lipsesti tare mult...
Ștergereeu,din nefericire,aleg sa-mi inchid regretele si amintirile ce ma ranesc intr-un sertaras al sufletului,pe care,neinspirata fiind,il deschid in cele mai frumoase momente din viata...si asa reusesc sa stric tot ceea ce e minunat
RăspundețiȘtergerenu cred ca e prea bine sa faci asta...pentru ca tot ce faci defapt e sa traiesti mereu in trecut , amintiri si momente speciale avem cu totii dar trebuie inchise intr-un loc de unde nu mai au rost sa iasa, nu fac decat sa ne distruga prezentul.
Ștergere