luni, 31 mai 2010

Disperare...

Atunci cand imi respiri in ureche si se nasc acele molii in inima mea care ma devoreaza din interior, ma simt fara aparare . Singurul moment in care ma simt eliberata este dimineata , atunci cad iti reved cu alti ochi fata ravasita si iti simt respiratia grea as vrea sa nu fii tu... Desi esti acelasi pari alt om si nu esti tu cel care vreau sa imi respire in ureche.

Ploaia imi antreneaza nervii si ma face sa vreau sa ma transform in mii de picatuiri reci pe fata lui sa ii pot intra in fiecare por, si nu esti tu  acela...Dar el o fantasma rece  nu e minic material in el, e doar in imaginatia mea bolnava. Problema ta e ca desi el e o fantasma nu o sa te poti niciodata compara cu el pentru ca el nici macar nu exista si e vina ta ca el a aparut.


2 comentarii: